Adler si “Psihologia scolarului greu educabil”

Adler spune in cartea de mai sus cum ca acei copii ce nu au fost educati in sentimentul comuniunii sociale sunt copiii problema, egoisti, alcoolici, sinucigasi etc.
Nu stiu de ce, dar aceasta comuniune sociala mi-a sunat al naibii de mult a “inregimentati”: toti cei care nu sunt numitor comun sunt probleme si trebuie indepartati.
Poate ca sunt egoista, poate mi-am rasfatat “coconul” dar ar fi cea mai mare jignire pentru mine sa fie numitor comun.
Oare am inteles eu gresit sau este prea tarziu pentru Adler?!

Intru adanc in timp ca toan(a)ta

Oare voi reusi vreodata sa invat sa traiesc?! Am o frica ciudata de a trai, mi-e teama sa nu gresesc si nu pentru mine mi-e teama, asa cum ar fi normal, ci pentru cei dragi din jur. Oare, daca nu am fi dependenti de iubirea celor din jur, cum ne-am purta?! Ar putea fi la fel de mai bine ca si de mai rau. Daca as avea libertate totala mi-ar fi de folos!? Mult timp am considerat ca familia,  prietenii reprezintau ceea ce ma inchisteaza, nu-mi permit evolutia in sensul pe care mi-l doresc. Dar oare exista acest sens?! Oare stiu exact ce vreau si ce este bine pentru mine?! Stie altcine pentru mine si ma va invata?!
Cred ca sunt undeva pe la mijlocul vietii mele, deci ar trebui sa fiu la maxim cunostiinte, implicare, viata sociala, maxim.
Fas, cu cat merg mai adanc in timp cu atat am mai putine ganduri, certitudini si cuvinte. Mai clar: ma simt din ce in ce mai toanta desi ar trebui sa par din ce in ce mai stapana pe situatie, pe lume si mai ales pe mine.