Mai are vreun rost inca unul care scrie despre sentimentul de lehamite creat de show-urile politice de la TV. Nu cred, dar imi produc atat de mult rau, este un bruiaj atat de mare incat daca nu-l scuip va ramane in mine. Si nu este vorba doar de TV ci si de ziare, Internet, etc.
Oare se poate da o lege impotriva raului, a cuvintelor urate, a urii?!
Sa fim lamuriti, cuvinte urate nu inseamna cele fara perdea, sunt cele pline de minciuna sau rautate gratuita, cele care cad peste tine, ascultator sau cititor pasiv, ca niste ghiulele. Nu le poti evita, sunt atat de mari incat, chiar daca tu crezi ca nu te ating, iti dai seama intr-o zi, ca le stii, ca te-au atins si chiar te-au ranit.
Am ascultat o vorba a lui Lazarov, acum dupa moarte, care mi-a placut foarte mult si ar trebui sa apara tot timpul pe ecran: telecomanda este o arma de aparare. Din pacate nu ai cum s-o folosesti decat prin butonul de inchidere.
Am incercat in ultimul timp sa evit, sa ma uit doar pe Discovery, si pe programele de muzica. Singurul lucru pe care l-am obtinut a fost sa ma simt pe alta lume, agresivitatea nu s-a diminuat. Oare daca as continua sa evit si sa pledez si catre altii sa nu mai citim ziare, sa nu mai urmarim TV, se va diminua cu agresivitatea vizuala, verbala, in toate aspectele mai grosolan prezentata sau mai parsiv?
Partea proasta este ca si cei din jur au devenit mai agresivi, iar asta nu tine decat de educatie, poate si de “tumorile” trecutului.
Ii privesc pe multi, urasc, reproduc cu o satisfactie a urii demna de alte cauze mai bune rautati despre oameni pe care nu-i cunosc, cu care nu impart de fapt nici un interes si totusi ii urasc. Urasc degeaba si asta nu pot intelege. Este impotriva naturii umane, impotriva oricarui instinct de conservare a energiei, a oricarei legi a fizicii.
Uneori ma gandesc ca tara asta, despre care multi cred ca este Buricul Pamantului este de fapt un imens Anus impotriva naturii.
imi place remarca de incheiere, iti recomand un post tv trinitas