Ce LENEA mea

In ultimul timp ma simt ca unul care a calcat in cacat. A dat norocu’ peste mine si eu nu stiu ce sa fac cu el. Parca l-as pune deoparte, sa ma mai gandesc, sa-l folosesc cum trebuie, sa iau in fiecare zi cate putin din el, caci de mult nu l-am mai cunoscut.

Tovarasu’ din dotare imi ofera tot ce mi-am dorit mereu (nu te gandi la case si masini, ceva mai, mai) si nu am stiut cum sa-i spun (nu aveam cuvintele cu mine, el nu avea urechile cu el – am avut o perioada de mutu’-surdu’ dar nu va imaginati ca fara strigaturi), simt ca as putea sa-i cer mai mult sau mai multe si asta pentru ca stiu ca are de unde sa dea (si iarasi nu ma refer la partea aia din buzunarele laterale).
Totusi, nu vreau sa cer mai mult te teama sa nu se toceasca, sa nu se consume prea repede.
La munca supriza, dupa ce am alergat anul trecut cu limba scoasa dupa un training pe care cu sula-n coasta sefului si armele pe masa l-am obtinut, anul acesta in criza crizata mi se cere sa-mi aleg eu ce curs vreau, unde vreau. Si culmea, nu mai vreau.
Daca ar fi un curs pur tehnic ar cam fi orzul pe gaste, adicatelea, oricum obiectul meu de activitate, trece prin zare pe langa asta, si ar fi un efort prea mare si pentru mine sa incerc sa misc neuronul in zona asta.
Daca ar fi un curs de management – cum mi-ar placea si cred ca mi s-ar potrivi sunt de 2 tipuri de HR si eu cu fufele de la HR nu ma amestec, nu am fitzele, toalele si sper ca nici superficialitatea lor (A ! ca sa fiu sincera, nici varsta lor nu o mai am), sau MBA-uri care-ti cer si pe mama si pe tata iar sefutzul meu (nu-l alint, este, ca majoritatea barbatilor cu functie mic de statura) cred ca ar da pe spate, cand ar vedea suma (mai ales ca nu da chiar atat de multi bani pe mine pe cat ar vrea sa ma faca sa cred – asta pentru munca suplimentara.
Copilu’ din dotare vrea sa se faca « NIMIC » cand va fi mare, ceea ce ma face sa cred ca a ajuns la un mare grad de filosofare si inteligenta, iar mama de la origini ma viziteaza mai des in vederea suplinirii in activitatile casnico- administrative (calcat-spalat vase-curatenie).

Avand in vedere cele de mai sus cine n-ar vrea …
Dar, cu toate astea, desi norocul este cu mine, eu il pun deoparte, pentru mai tarziu, pentru a lua o pauza de LENE. Da, imi este foarte lene sa gandesc, sa visez, chiar si sa vorbesc.
Am fost educata ca lenea este unul dintre cele mai mari pacate, am fost educata in spiritul muncii, chiar in zadar, dar tot timpul sa faci ceva.
Dar de ce ?!
De ce, daca dupa o pauza de lene simt ca renasc ?!
De ce daca lenea un ma doare si un facer au celor din jurul meu, lenea mea nu-i omoara pe ceilalti?!
De ce lenea mea nu poate fi numita meditatie?!