Adler si “Psihologia scolarului greu educabil”

Adler spune in cartea de mai sus cum ca acei copii ce nu au fost educati in sentimentul comuniunii sociale sunt copiii problema, egoisti, alcoolici, sinucigasi etc.
Nu stiu de ce, dar aceasta comuniune sociala mi-a sunat al naibii de mult a “inregimentati”: toti cei care nu sunt numitor comun sunt probleme si trebuie indepartati.
Poate ca sunt egoista, poate mi-am rasfatat “coconul” dar ar fi cea mai mare jignire pentru mine sa fie numitor comun.
Oare am inteles eu gresit sau este prea tarziu pentru Adler?!

Intru adanc in timp ca toan(a)ta

Oare voi reusi vreodata sa invat sa traiesc?! Am o frica ciudata de a trai, mi-e teama sa nu gresesc si nu pentru mine mi-e teama, asa cum ar fi normal, ci pentru cei dragi din jur. Oare, daca nu am fi dependenti de iubirea celor din jur, cum ne-am purta?! Ar putea fi la fel de mai bine ca si de mai rau. Daca as avea libertate totala mi-ar fi de folos!? Mult timp am considerat ca familia,  prietenii reprezintau ceea ce ma inchisteaza, nu-mi permit evolutia in sensul pe care mi-l doresc. Dar oare exista acest sens?! Oare stiu exact ce vreau si ce este bine pentru mine?! Stie altcine pentru mine si ma va invata?!
Cred ca sunt undeva pe la mijlocul vietii mele, deci ar trebui sa fiu la maxim cunostiinte, implicare, viata sociala, maxim.
Fas, cu cat merg mai adanc in timp cu atat am mai putine ganduri, certitudini si cuvinte. Mai clar: ma simt din ce in ce mai toanta desi ar trebui sa par din ce in ce mai stapana pe situatie, pe lume si mai ales pe mine.

Un an trecut pe care nu prea l-am pe-trecut

Am un concediu de vreo 3 saptamani de care chiar vreau sa ma bucur. Asta inseamna ca nu as vrea sa plec nicaieri, acasa cu mine si ai mei. Aveam obiceiul sa plec a doua zi de concediu in vacanta si ma intorceam cu o zi inainte de a merge la job. Totul este de fapt o alergatura, placuta dar totusi obositoare. Dupa o saptamana in care cica am aranjat casa de sarbatori si sigur m-am odihnit voi incepe o saptamana de ordine interioara, apoi una de bucurie si sperante.

Sunt un om norocos, am o familie frumoasa – desi uneori cam obositoare.

Ce am facut in anul care tocmai se termina?! Nu prea mare lucru. Stiu ca de Anul Nou (eu cred in treaba asta) trecut mi-am dorit sa fie un an linistit, nu mi-am dorit mare lucru, doar sa trec usor prin el. Si intr-adevar, am trecut atat de usor incat nici nu am vazut cand a trecut, nu mi se pare ca a lasat vreo urma in sufletul sau mintea mea, doar pe pielea mea cateva riduri in plus.

Totusi, ce am facut:

Profesional: am ramas pe linia de plutire, nimic nou – iar asta ma plictiseste- totul vechi asa ca anul asta trebuie sa schimb

Educational: nimic nou, dupa ce anul trecut pe vremea asta am picat pentru prima si ultima data traseul pentru carnetul de soferi, iar examenul de PMP nu l-am dat cosiderandu-l inutil (examenul nu cursul), anul acesta nu am mai invatat nimic. Am avut 2 tentative de cate 5 min de a incerca sa ma apuc de germana si atat.

Financiar: constant- cheltuielile au mai crescut – doar mi-a  crescut si copilul cu 1 an, este la scoala – clasa I.

Acum sa trecem la treburile serioase:

Sentimental – despre asta nu discut este prea personal, pot spune doar ca sunt senina si implinita, ca am o familie frumoasa.

Relatia cu feciorul: dupa un inceput de an scolar furtunos de ambele parti, ne-am impacat iar acum ne pupam ne tinem in brate, ne spunem cele mai mici secrete si, cel mai important, am devenit cea mai buna prietena a copilului meu (MARE REUSITA).

Relatia cu mine: nu prea stiu cum merge, nu prea am avut timp si, pe alocuri mi-a cam fost teama sa aflu cum este, daca mai este.

Fapte:

- am inceput anul patata – cu concediu madical- varicela

- pastrat job – ceea ce nu este de ignorat avand in vedere situatia

- mers la muntele Rosu

- mers la vulcanii noroiosi

- vizitat Magura – tabara de sculptura

- zugravit (in 2- copilul la socri cu mama) sufrageria

- snorkeling  in Marea Rosie, vazut pesti, corali, etc desi… nu stiu sa inot, a fost un lucru fantastic mi ales ca mi-am invins teama de apa;

- vazut canionul multicolor tot in Egipt – superb

- invatat copil sa faca pluta in apa dulce

- facut Transfagarasan: plimbari prin Sibiu si Brasov

- intalnire dupa 20 de ani de liceu a sotului – undeva spre Zarnesti 2 zile – foarte fain

- inceput scoala: matematica, scriere, Smart-mate 1 greseala, Smart-romana-ok, Smart -cunostinte generale -2 greseli pentru clasa aIIa (clasa I nu a fost)

- copilul a inceput sa cante timid la pian si sunt foarte mandra (dar este doar meritul profesoarei)

- copilul a inceput si tenis dar din cauza pasarilor care-i tot distrageau atentia am renuntat

- sunt in limita celor +2kg ingrasare

- am fost la defilare pe 1 Decembrie

- incepe sa ma deranjeze ideea de 41

- am avut o colega la alt etaj cu gropa porcina

- l-am votat de Base’ ma bucur ca a iesit dar a fost ultima “viata” pe care i-am mai dat-o, gata, a expirat

- ma ingrozeste pomovarea vulgaritatii in politica – limbajul asa zis ironic- de prost gust, tipete, vorbirea peste celalalt, ceva gen Banicioiu sau fufa de la PNL nu mi stiu exact cum o cheama si la posturile de stiri

- mi-am curatat dintii

- am facut cura de pepeni si struguri in vara-toamna asta

- am fost la oftalmolog dar nu mi-a recomandat ochelari, mi-a spus doar ca este normal sa vad mai prost, este din cauza varstei(!?!)

Totusi, am avut un An Bun si multumesc pentru asta. Scriind toate astea mi-am dat seama ca am facut cate ceva si anul acesta, ca nu a trecut deloc degeaba.

Ce vreau pentru anul viitor?!

Mai vorbim.

La Plus au un vin fiert bunicel, merita sa-l incercati.

Alegeri in jurul cozii

Alegeri, alegeri,alegeri! De ce ma intereseaza?!

Uneori am impresia ca acest popor luat la gramada seamana bine cu un caine care-si fugareste coada. Ne invartim in cerc, schelalaim cu volumul la maxim, nu ajungem nicaieri, doar devenim obositi si obositori.

Sa ma ierte crescatorii de caini si mai ales cateii.

Pe Base’ il vad ca pe un corgi galez, cainii aceea mici care alerga incontinuu sa-si tina turma, iar daca o oaie mai scapa o si musca ca sa o aduca pe drumul cel bun spre pasunea cea grasa.

Pe Ge-oana (nici macar in nume nu are o urma de barbatie) mi-l vad ca pe un chihuahua mic care latra subtire de 2 ori si apoi se ascunde printre fustele matroanei prea batrane si rujate cu ifose de virgina si parul in ochi (pardon ca si-a tuns bretonul), isi ascunde botul in barba ‘telectuala a unuia sau in basca altuia.

A’ nu-s… natural

Mai are vreun rost inca unul care scrie despre sentimentul de lehamite creat de show-urile politice de la TV. Nu cred, dar imi produc atat de mult rau, este un bruiaj atat de mare incat daca nu-l scuip va ramane in mine. Si nu este vorba doar de TV ci si de ziare, Internet, etc.
Oare se poate da o lege impotriva raului, a cuvintelor urate, a urii?!
Sa fim lamuriti, cuvinte urate nu inseamna cele fara perdea, sunt cele pline de minciuna sau rautate gratuita, cele care cad peste tine, ascultator sau cititor pasiv, ca niste ghiulele. Nu le poti evita, sunt atat de mari incat, chiar daca tu crezi ca nu te ating, iti dai seama intr-o zi, ca le stii, ca te-au atins si chiar te-au ranit.
Am ascultat o vorba a lui Lazarov, acum dupa moarte, care mi-a placut foarte mult si ar trebui sa apara tot timpul pe ecran: telecomanda este o arma de aparare. Din pacate nu ai cum s-o folosesti decat prin butonul de inchidere.
Am incercat in ultimul timp sa evit, sa ma uit doar pe Discovery, si pe programele de muzica. Singurul lucru pe care l-am obtinut a fost sa ma simt pe alta lume, agresivitatea nu s-a diminuat. Oare daca as continua sa evit si sa pledez si catre altii sa nu mai citim ziare, sa nu mai urmarim TV, se va diminua cu agresivitatea vizuala, verbala, in toate aspectele mai grosolan prezentata sau mai parsiv?
Partea proasta este ca si cei din jur au devenit mai agresivi, iar asta nu tine decat de educatie, poate si de “tumorile” trecutului.
Ii privesc pe multi, urasc, reproduc cu o satisfactie a urii demna de alte cauze mai bune rautati despre oameni pe care nu-i cunosc, cu care nu impart de fapt nici un interes si totusi ii urasc. Urasc degeaba si asta nu pot intelege. Este impotriva naturii umane, impotriva oricarui instinct de conservare a energiei, a oricarei legi a fizicii.

Uneori ma gandesc ca tara asta, despre care multi cred ca este Buricul Pamantului este de fapt un imens Anus impotriva naturii.

Dimineata sparta

As vrea sa ma pot bucura de ziua de azi ca s-a mai racorit, as vrea sa ma pot bucura de copilul meu ca s-a cumintit, as vrea sa ma pot bucura de sotul meu ca…
Dar nu pot sa-mi cladesc un zambet pe fata. De fapt nu mai pot sa fac nimic. A, totusi ceva mai fac: citesc povesti de copilasi.
Ma trezesc dimineata, de fapt corpul meu se ridica anevoie din pat iar eu parca sunt undeva pe afara si incerc sa-i dau un branci sa se ridice. Ochii mei nu se vor deschisi, pleoapele imi atarna tot mai grele. Si asa am doar doua fante acum sunt acoperite si alea de pungi. Ma tarasc cu greu ies pe usa intru pe usa (baia este vis-a-vis). Ridic capacul. ma asez. E rece, imi vine mai tare, ma pis. Privesc pe usa deschisa la jumatatea pe care am lasat-o in pat. Ridic chilotii, las chilotii- fac dus rapid sa nu ma prind ca apa este rece, sa nu ma trezesc. Ma spal pe fata, trec rapid si dintii. Apoi, ca sa am dintii cat mai albi imi iau cafeaua in buda sa-mi construiesc masca, sa acopar dezgustul pentru o noua zi de munca.
Arunc hainele pe mineurc pe tocuri si cobor in statie. Troleul vine, eu plec. cu el. Pun casti desi nu pot auzi nimic, deschid o carte desi nu vad nici o litera. Oftalmologul a zis ca nu am probleme, poate ceva din cauza varstei, dar… Cobor automat in statie. Vad semnele de circulatie acoperite cu pungi si tiganca din colt, cu flori. Pe aici trebuie si nu am intarziat, repereaza creierasul.
Ajung, vad cladirea, fata mea cade pe sub masca, intru in cladire, pute, dar este mirosul meu si al intregii cladiri. Intru in birou – pute. Suntem doar eu colegii mei, picioarele noastre, wc-ul care refuleaza de vis-a-vis (se pare ca am bafta sa traiesc fata in fata cu WC-urile), gandurile noastre, etc.
Ma asez la birou, deschid computerul, ies sa ma spal de maini, imi iau cana sa-mi fac cafea, ma izbesc de butoiul gol.

Au vreun rost toate astea?! Unde sunt eu in toate astea?!
Sufletul meu si mintea mea sunt undeva acasa si incearca sa-l priveasca pe copilul care a ramas sa doarma linistit.

Ce LENEA mea

In ultimul timp ma simt ca unul care a calcat in cacat. A dat norocu’ peste mine si eu nu stiu ce sa fac cu el. Parca l-as pune deoparte, sa ma mai gandesc, sa-l folosesc cum trebuie, sa iau in fiecare zi cate putin din el, caci de mult nu l-am mai cunoscut.

Sting … cu intarziere

Poate este prea tarziu dar am tinut atat in mine pentru ca am vrut sa-mi consum bucuria egoist, de una singura.
Am fost la concert la Sting.

De porc (paranteza de buna dimineata)

Ideea este ca cam asta am primit pentru implinirea unei sume rotunde de ani din partea baietilor mei. Acu’ stau intr- o ra^na (mi-e lene sa caut caracterele romanesti) si ma intreb scarpinandu-ma ca o doamna ce ma aflu nu va spun unde, oare de ce?!

Green Hours

Vineri, am fost la GreenHours la Ada Milea. Pentru ca eram cu tovarasul pe care-l am in dotare de o viata si ceva mai mult, cu care nu trebuia sa ma mai conformez sa conversez pentru ca oricum traim impreuna acelasi spatiu si timp si pentru orice imagine/sentiment avem un catalog de priviri care este mult mai elocvent decat orice mangaiere sau injuratura, studiam peisajul.